Facebook și ingredientele lui picante..

  În fiecare zi noi facebook-erii devenim consumatori consecvenți ai afluxului de informație de pe timeline-urile refulate în mediul virtual ..că deh .. nu degeaba se numește "News Feed" ;).  Mi-e dor ..oarecum .. de față de carte de acum 3-4 ani ... totul era mai simplu, mai mult gust și mai puțin dezgust, wall-ul care ți-l umpleau prietenii cu poze de la diferite evenimente  pe care le urai pentru că îți arătau fața "nephotoshopata" (un neologism facebook-ulean),  lipseau aparent pictogramele cu sobe de teracotă și carpete mult iubite de înaintașii noștri , și mai nimeni nu-și pierdea timpul crescând recolte care ar face invidios orice agricultor chinez  ..pe scurt pace și liniște. Și iată-ne azi , noi generația New Age înfruntând internetul, prea  ocupați sau preocupați cu supraviețuirea în "secolul vitezei" ..Slavă Domnului că trăim în România unde timpul pare să stea pe loc, sau doar mai are rabdare cu oamenii. Totul se face încet și bine.. Mai mult încet decât  bine.. Revenim în groapa cu lei de pe facebook (sau cu euro cum spunea un frate drag) unde  văd că "vecina" m-a ciupit, vre-o 40 de utilizatori veniți de nicăieri îmi doresc prietenia (iar  eu binevoitor nu doresc să le diluez ideea de prietenie și îi refuz) și câțiva copii ce cred că  știu ce e viața aruncă câteva statusuri ale lui Einstein. În rest suntem ok noi pe web ..mai  aruncăm cu piatra, ca între creștini , când aflăm că un "pretenash" e băsist (românul  întotdeauna a fost priceput la politică și la comentat meciuri de fotbal) iar câțiva tipi încă nu  au somn din solidaritate cu insomnia lui Connect-R sau pentru că probabil se află în procentul  stufos ce nu a luat vara asta examenul maturității .. sau al imaturității .. poate cineva cu  doctoratul autentic ne-ar putea spune cum stă treaba .. până atunci stand by .. pentru că -"When everybody is going down, down, down [..]/ Stay strong, don't bow, and don't go down." (The Marker - My tribe) - crede că poți face diferența acolo unde ești! :) 

Portretul.

 Chiar dacă ești așa departe  
  Și nu-ți mai simt inima cum bate,  
  Iar gândurile sunt acum doar niște șoapte  
  Ce se strecoară în fiecare zi purtate  
  De același dor ce sufletul străbate,  
  Cu fiecare clipă ce trece  
  El lasă în urma lui o ploaie rece  
  Picături și ..Nu știu ce se mai petrece  
  O pânză tăiată de foarfece  
  Și drumul nu se mai oprește.  
    
  Ieri era un soare și un zâmbet  
  Azi nimic nu mai e perfect.  
  Cuvintele se scurg încet de pe-un portret  
  Ce stă agățat pe holul cu tapet  
  Privind spre ușa pe care ea a plecat încet.  
  Ar vrea din nou să strige,  
  Chipul ei să poată o dată a-l mai atinge,  
  Din nou să mai alerge  
  Cu dorințe și mai aprige  
  Să oprească timpul din a se mai scurge...  
    
  [În liniștea nopții bătrânul portret plânge  
  Tăcerea cu vorbe o străpunge  
  Amintirile lui ...doar niște bucăți de sticlă  
  Desprinse din vechea, tainică oglindă]